Dacă circuli cu RATP-ul în Iaşi este imposibil să nu fi auzit măcar o dată o poveste tristă a unui om care încearcă să te sesibilezeze prin fel şi fel de texte care mai de care mai lacrimogene spuse exact ca pe o urătură prin care îţi explică că se află într-o situţie ieşită din comun şi că are nevoie de ajutor. Pe scurt, că ar avea nevoie de nişte bani de la tine. N-am nimic împotriva acestor oameni. Nu este o noutate că acest lucru se întâmplă peste tot şi că cerşetori există în toată lumea. Pe principiul : “Fiecare pădure(societate) cu uscăturile ei". Şi până la urmă fiecare individ îşi câştigă existenţa aşa cum crede de el de cuviinţă. Chiar dacă uneori este deranjant, să nu uităm totuşi că vorbim despre un mijloc de transport în comun şi fiecare îl foloseşte, în cazul de faţă, pentru propiile-i interese.
De trei ani de zile de când sunt în Iaşi circul aproape în fiecare zi cu RATP-ul şi multe poveşti mi-au auzit urechile. Dar ceea ce mă întristează cel mai rău, dar mă şi înfurie în acelaşi timp e atunci când văd copii de 3-4 ani care sunt obligaţi sa facă asta, să cerşească. Mă înfurii teribil de tare când văd aceşti copii care se află la vârsta când ar trebui să meargă la gădiniţă şi nicidecum căraţi la propiu de un frate mai mare( nu cu mai mult de 3-4 ani)prin tramvaie, mă infurii când îi văd nespălaţi şi înfometaţi, îmbrăcaţi doar într-o bluză de trening ruptă şi în picioare purtând tenişi când afară sunt muuuuulte grade cu minus, mă înfurii când îi aud plângând şi când îi văd lipsiţi de protecţie. Mă înfurii .....şi cel mai tare mă înfurii pe părinţii lor.
Mă gândesc…Oare cum poţi tu, ca părinte, dar mai ales ca mamă să-ţi trezeşti copilul de 3 ani, care abia vorbeşte şi a învăţat să meargă, la 8 dimineaţa şi să-l trimiţi la cerşit. Să nu-ti pese nici măcar dacă e îmbrăcat bine încât să suporte frigul de afară, să nu-ţi pese nici măcar dacă îi este foame.
De multe ori am auzit comentarii de genul “Ei, şi ce! Sunt ţigani!” …TRIST! Cum poţi oare să judeci un copil de numai 3 ani doar prin prisma faptului că s-a născut ţigan!? Ne naştem cu toţii OAMENI înainte de toate şi mediul în care ne naştem , din păcate, nu-I prea îl putem alege. La fel stă treaba şi cu părinţii. Nu-i putem alege, îi primim de la Dumnezeu.
Poate vă întrebati de ce am hotărât să scriu despre acest lucru…De ce tocmai acum dacă văd asta de 3 ani de zile ? Ei bine, pentru că zilele trecute mi-a fost dat să văd ceva îngrozitor. Mi-a fost dat să văd cum unul dintre aceşti copii de care vă vorbesc a coborât într-o staţie în care era aşteptat de mama lui. Acesta avea în mână un pet de Bergenbier şi trăgea cu pofta dintr-o ţigară. I-a luat banii, apoi i-a dat un şut în fund şi l-a urcat în următorul tramvai. N-am avut în viaţa mea un sentiment mai mare de revoltă şi de neputiinţă.
Şi ce mă revoltă şi mai tare este faptul că aceste lucruri pe care le văd eu în fiecare zi sunt observate şi de alte persoane. Alte personae, care ar putea face ceva pentru aceşti copii. Şi totuşi, nu fac nimic…..De ce? Unde vor ajunge ei?
Eu ajung la concluzia că doar noi suntem de vină pentru societatea în care trăim!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu