Handbalul, prima mea dragoste!

    Tudor Stanescu :  

 “Nu las victoria sa mi se urce la cap si nici esecul sa- mi coboare la inima!”

 A inceput sa faca handbal de la varsta de numai 10 ani in orasul sau natal, Vaslui, la paisprezece a fost cooptat la Centrul National Olimpic de la Sighisoara, iar acum este portarul titular al nationalei de tineret!  Este considerat unul dintre jucatorii care a avut cea mai spectaculoasa ascendiune si a fost supranumit “ Ingerul pazitor” din poarta “U” Transilvania, echipa la care joaca din 2008.

Ce inseamna pentru tine sportul pe care-l practici, handbalul?

     T.S: Handbalul inseamna totul pentru mine,este deja un stil de viata daca pot spune asa, il am in sange si nu cred ca o sa pot renunta foarte usor la acest sport.

   Te-ai gandit vreodata ca vei ajunge pana aici?

       T.S: Sincer, nu m-am gandit, dar odata ce am ajuns pana la acest nivel nu vreau sa ma opresc aici si voi face tot ce-mi sta in putinta sa ating cele mai inalte culmi ale succesului!

 Ai declarat ca handbalul a fost o traditie in familia ta si ca tatal nu si-a dorit ca tu sa faci sport de performanta. Ce parere are familia ta despre performantele tale?

      T.S.: Familia mea a fost si va fi mereu alaturi de mine si se bucura sau plange alaturi de mine la succese sau insuccese. Ce a vrut tatal meu sa spuna cu acel interviu e ca sportul de performanta nu e deloc o joaca, ca trebuie sa faci multe sacrificii ca sa te mentii acolo sus si ca sa te poti bucura de clipa aceea in care simti ca totul e al tau dupa o victorie.

  Ce crezi a facut diferenta dintre sutele de copii care au practicat  handbalul si Tudor Stanescu, un portar cu renume?

    T. S.: Diferenta este cu siguranta sansa care mi s-a oferit la 14 ani. Atunci am ajuns la Centrul National Olimpic de la Sighisoara si am lucrat cu oameni prin mainile carora au trecut foarte multe generatii de handbalisti valorosi. Ei au stiut sa scoata tot ce a fost mai bun din mine si sa-mi fructifice talentul.

“Performanta fara sacrificiu nu se face”

 Care a fost cel mai mare sacrificiu pe care l-ai facut pana acum pentru performanta?

     T.S. : Performanta fara sacrificiu nu se face. Sportul de performanta iti ofera multe bucurii,  dar trebuie sa ii oferi si tu ceva in schimb. Acel ceva e sacrificiul. Cel mai mare sacrificiu al meu a fost plecarea mea de acasa la o varsta frageda, la paisprezece  ani.

     Care meci din cele pana de acum ti-a ramas in minte ?De ce?

          T.S: Meciul care mi-a ramas in minte a fost cel de la Campionatul European impotriva Suediei unde la pauza aveam o diferenta de 7 goluri si din pacate am pierdut acel meci. Era un lucru extraordinar daca invingeam in acel meci deoarece aveam foarte mari sanse sa ajungem in semifinal,lucru extraordinar pentru noi ca si echipa sau generatie,dar si pentru handbalul masculin romanesc.

   Ce rol au suporterii pentru tine?

         T.S. : Au un rol foarte important, pentru ca atunci cand sunt langa mine imi dau un plus de forta, de suflu, de nebunie si ma motiveaza si mai mult in a da tot ce e mai bun din mine atunci cand sunt pe teren.

“Nu sunt dechis la dialog dupa un meci pierdut!”

     Ce face Tudor Stanescu inainte de fiecare meci? Ai vreun ritual anume?

        T.S. : Inainte de fiecare meci imi place sa stau in camera sa ascult muzica. Iar cu 2 ore inainte de meci obisnuim sa iesim toti colegii la o cafea unde incercam sa glumim si sa ne binedispunem. Asta pentru a destinde putin atmosfera apasatoare cauzata de febra meciului.

     Stiu ca ai inceput sa practici handbalul de la o varsta foarte frageda, de la 10 ani. Ai avut momente cand ti-ai dorit sa renunti? 

       T.S.: Nu mi-am dorit niciodata sa renunt la handbal pentru ca oricat de greu mi-a fost am avut puterea sa lupt si sa nu las pe nimeni si nimic sa ma opreasca din a face ceea ce-mi place cel cel mai mult, handbal.

  Cand pierzi un meci, ce faci? Plîngi, înjuri, spargi ceva? Cum te descarci nervos?

     T.S. : De obicei cand pierd un meci nu prea sunt deschis la dialog si incerc sa tin cont de spusele actualului meu antrenor:"nu lasa victoria sa ti se urce la cap si nici esecul sa iti coboare la inima".

Dar care e cea mai mare satisfactie pe care o ai atunci cand castigi un meci?

      T.S.:Cea mai mare satisfactie pe care o am dupa castigarea unui meci e aceea ca munca si sacrificiile pe care nu numai eu le-am depus, ci toata echipa, nu au fost in zadar si bucuria care se vede pe fetele celor care sunt alaturi de noi si ne sustin.

  Ai fost supranumit „ingerul pazitor din poarta Univeristatii” la fel cum au fost numiti mai marii portari ai Romaniei, Rudi Stanescu si Luminita Hutupan. Te responsabilizeaza aceasta titulatura?

      T.S.: Normal ca ma responsabilizeaza si ma motiveaza sa muncesc si mai mult sa demonstrez ca nu a fost o intamplare titulatura pe care am primit-o.

 Crezi ca ii vei lua locul celebrului Rudi Stanescu in poarta  nationalei?

     T.S: Imi doresc foarte mult sa ii iau locul, dar pentru a ajunge acolo mai am nevoie de foarte multa munca si de cat mai multa experienta in jocul de handbal.

 “2010 un an bun din punct de vedere professional” 

 Ce ii place lui Tudor Stanescu sa faca cand este in afara terenului de handbal?

       T.S.: Imi place sa merg la cinema, la inot si cel mai mult imi place duminica, atunci cand nu am meciuri, sa stau in pat si sa lenevesc.

 Care sunt oamenii care au contribuit la ceea ce inseamna pana in momentul de fata Tudor Stanescu? 

      T.S : In primul rand sunt antrenorii care i-am avut si pe care ii am acum, dar si familia mea.

 Daca de maine nu ai mai putea face handbal ce altceva ti-ar placea sa faci?

       T.S. : Inca nu m-am gandit la ce as putea sa fac, dar probabil tot ceva legat de handball .Antrenor la o grupa de copii sau antrenor cu portarii la o echipa de seniori.

 Ce a insemnat anul 2010 pentru tine si ce asteptari ai de la anul care tocmai a inceput?

      T.S :2010 pentru mine a fost un an bun din punct de vedere profesional pentru ca am demonstrat ca am valoare celor care nu au crezut in mine si le voi demonstra in continuare acest lucru. De la 2011 imi doresc in primul rand sanatate si sa ne indeplinim obiectivul pe il avem.  

 Ce te motiveaza cel mai mult ?

        T.S. : Cel mai mult ma motiveaza dorinta de a juca la cel mai inalt nivel. Este de asemenea visul meu si imi doresc foarte mult sa devina realitate dar mai am mult pana acolo. Oricum, voi demonstra ca nu e imposibil.

 Cum te vezi peste 5 ani?

       T.S. :Peste 5 ani mi-as dori sa joc cu nationala o finala de campionat european sau mondial.