duminică, 13 martie 2011

Arta de a fi taximetrist.





“Bună dimineaţa ! Vă rugăm ca în timpul în care aveţi clienţi în maşină să nu fumaţi şi să nu vorbiţi la telefon. De asemenea, vă rugăm să aveţi un aspect îngrijit şi să abodaţi o ţinută decentă.”  Nu mi-l amintesc complet, dar în linii mari cam ăsta este mesajul pe care îl primesc soferii de taxi din Iaşi în fiecare dimineaţă de la dispecerat. 

De regula, când sunt în criză de timp apelez la taxiuri.  Rareori mi s-a întamplat să intru într-o maşină curată sau în care să pot respira un aer curat, fără fel de fel de arome. De puţine ori mi s-a întâmplat să dau peste un şofer care să nu mă lase cu două străzi mai departe faţă de locul în care vroiam eu să ajung pentru că era prins într-o discuţie cu  soţia, amanta sau avocatul la telefon şi n-a auzit “exact” ce i-am spus eu.  Să nu mai zic că ador atunci când urc într-un taxi în care duduie muzica populară de zici că-i nuntă-n direct la radio.

 Până şi invitaţii la masă am primit de la taximetristi…staţi aşa!  Vă povestesc:
Iau taxiul de la mall. Repet, de la mall. De regula, urc mereu în spate. La volan era un nene de vreo 40-45 de ani.  Când deschid portiera îl văd pe nenea cu boalfele pline, dar na: “Ronţăie şi omu’ ceva” , zic!
De unde? Când urc în maşină nea’ soferul avea ditamai picnicul pe scaunul din faţă. Ghiciţi cu ce!? Slană cu ceapă.  Când spun “slană cu ceapă” n-are rost să mai dau detalii şi despre mirosul din maşină.  Mi-a fost jenă să cobor şi oricum, nu aveam foarte mult până acasă. Din partea lui, nicio sfială. N-a renunţat la picnic. Pesemne că era flamând tare. Başca, mă mai şi întreabă: “Don’şoară , vă servesc? Poate vă e pofta” .   
N-am nimic cu taximetriştii, pur şi simplu îi respect doar pe cei  care-mi caştigă respectul şi care-şi fac cum trebuie meseria.  Şi pâna la urmă igiena şi bunul simţ n-ar trebui să fie o regulă impusă. 


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu