Viata mea nu a fost intodeauna asa cum mi-am inchipuit-o si nici asa cum am sperat sa fie. Oricat de mult mi-as fi dorit eu si oricat de mult m-as fi straduit lucrurile n-au stat intodeauna intr-o ordine pe care eu o socoteam a fi fireasca.
Asta pentru ca intodeauna m-am incapatanat sa ma furisez pe drumuri interzise, drumuri care nu mi-au acordat prioritate si uite asa am ajuns sa-mi incalc constient propiile reguli.
Nu regret si de cele mai multe ori, recunosc ca imi placea sa ignor faptul ca inaintez pe un drum care ducea spre nicaieri. Un drum care usor-usor s-a transformat intr-un labirint cu peretii reci si umezi. Un drum care-mi incorseteaza trupul si visele.
Da, imi place sa-mi fac planuri de viata si obisnuiam sa ma hranesc cu vise. Dar mi-am dat seama ca e mai bine sa renunt la planuri, sperante si vise pentru ca desi aparent nu costa nimic, dezamagirea si suferinta pe care o provoaca sunt un pret mult prea mare ca sa mi le mai pot permite. De astazi voi trai in prezent. Voi invata sa ma bucur de ceea ce-mi ofera fiecare zi si voi pasi doar pe drumul cu prioritate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu